Intru in Biserica. Sala are aproape 1000 de locuri. Oamenii sunt imbracati elegant. 95% sunt de culoare. In fata, pe podium sapte barbati stau pe scaune cu fata inspre sala. Un vdeoproiector puternic proiecta cuvintele cantarilor. Am fost surprins de lipsa plasmelor. Ma asez chiar la intrare pe scaun langa o doamna. Muzica lasa mult de dorit. Predica, sub medie. La sfarsitul slujbei ni se cere sa ne dam mainile si sa ne rugam. Nu le-am putut face pe amandoua. Doamna de langa mine mi-a dat mana (nu, nu i-am cerut-o eu:) ). Am tinut-o de mana. Multe ganduri imi treceau prin minte… Ma gandeam daca ne face cineva o poza?…
Totusi, m-am bucurat ca am nimerit langa o femeie si nu langa un barbat. (data viitoare imi aleg locul ”pe sprinceana” ). Ma concentram pe a nu strange mana prea tare dar nici sa o las prea relazata. Doamne ce rugaciuni lungi fac astia… Oare ce o sa urmeze? imbratisari? saruturi frantuzesti?. Se termina rugaciunea. Ne asezam.Cineva intreaba: cine este pentru prima data in biserica? Ridic jumatate de mana. Au mai fost vre-o 3 maini ridicate. O alta doamna draguta vine langa mine, imi ureaza bun venit si ma intreaba daca nu vreau sa merg in fata si sa spun cate ceva despre mine. Dau vina pe engleza mea saraca. Imi demonteaza motivatia spunand ca ea ma intelege perfect. Ii spun foarte ferm ca nu vreau sa merg, sunt bine unde sunt. Ma intreaba daca imi e rusine si se ofera sa ma duca ea de manuta. Mai ca imi venea sa ma duc. Dar ”NU-ul vostru sa fie NU!”. M-a intrebat cum ma cheama. I-am spus. Ma roaga sa scriu numele pe o hartie. Il scriu. Ma roaga sa scriu si adresa. O refuz. Cere explicatie. Ii spun ca imi e frica ca imi va cere si numarul si pin-ul contului meu. Rade. Imi cere nr. de telefon. Nu vreau sa i-l dau. Insista. Raman ferm. Se ofera sa imi dea nr. de telefon al ei si al pastorului. Ma simt important si raman pe pozitie. Imi propune o intelegere. Ori ii dau nr de telefon ori vin duminica viitoare la biserica. Ii explic ca nu sunt in cautare de o biserica careia sa ma alatur ci, fac un tur al bisericilor din Londra pentru a putea intelege cum gandesc oamenii. Dupa ce familia mea va veni atunci ne vom stabili intr-o biserica. Imi repeta propunerea si imi promite ca ma va astepta chiar pe scaunul acela.
Citeste si alte episoade din UN OLTEAN PRIN LONDRA
Comments on: "UN OLTEAN PRIN LONDRA # 10 – La o alta biserica" (5)
Ei las ca te-ai mai rugat tu tinandu-te de mana. Poate ai uitat cand ne-au prins coreenii lui Cho in hora, au racnit de 3 ori “Jesus” si apoi s-au rugat cat ii tineau plamanii facand un fel de genoflexiuni, tragandu-ne si pe noi. Asta intr-un parc aglomerat din Bucuresti. Era prin anii 95/96. N-am indraznit sa deschid ochii pana au gatat.
George, anumite lucruri nu se uita NICIODATA. Ce amintiri mi-ai starnit… Era Parcul Tineretului. Stiu si locul. Rusinea ta a fost mai desteapta decat curiozitatea mea. Eu am deschis ochiul drept si m-am simtit ca la zoo dar in ”interiorul gardului”. Poate o sa scriu si despre acele vremuri; sau poate nu.
Silvia, ti-am starnit interesul pentru biserica nu ?good! Iaras ma gandesc la anii de de mult (a se citi anii studentiei) cand un coleg a venit f entuziasmat si ne spune : am fost la biserica X, wouuu! acolo la intrare, stau niste fete care te pupa daca mergi la biserica. Poti ghici la ce biserica am fost duminica viitoare?. Multumesc.
Taby,